Copilul si faza lui „Nu”

Dorinta de independenta a copilului poate insemna ca el/ea afiseaza un comportament negativ, fara motiv, care este ciudat, sau mai rau, enervant. Exemple des intalnite includ refuzul de a te lasa sa il pui in carucior, refuzul mancarii care ia placut saptamana trecuta si insistenta ca tu sa faci o sarcina imposibila, ca de exemplu sa-i gasesti jucaria favorita care a fost lasata acasa la plecarea intr-o calatorie.

Este bine sa stii ca acest comportament reprezinta o etapa normala de dezvoltare – copiii isi testeaza doar ambitia recent descoperita, si reprezinta o etapa normala in drumul spre independenta.

Ce este de facut in timpul fazei de opozitie?

Poti sa-ti pastrezi calmul daca faci un efort la inceputul fazei de negatie si te poti impune din start – asta reduce nevoia de conflicte inutile.

Este de ajutor daca copilul nu este prea obosit sau infometat – somnul si mesele regulate fac diferenta.

Incearca sa-l fososesti si tu cat mai putin pe „nu” – adreseaza-ti cererile intr-un mod pozitiv pe cat  posibil, „mergi cu bicicleta pe trotoar” in loc de „nu merge pe drum”.

Daca trebuie sa-i refuzi copilului o dorinta, foloseste o fraza de genul ”E o idee grozava, ne vom juca asta mai tarziu” in loc de „Sunt prea ocupata sa ma joc cu tine”.

Daca copilul are o vointa puternica si te pune in dificultate, fa tot posibilul sa fi intelegatoare si aminteste-ti ca aceasta etapa nu dureaza o vesnicie.

La aceasta varsta copiii trebuie sa incerce diverse lucruri cat mai des, deci nu incerca sa-i controlezi fiecare miscare – de exemplu, lasa-ti copilul sa se urce singur in scaunul auto pentru copii in loc sa il asezi tu.

Cand trebuie sa-l refuzi, pentru motive de siguranta, fa-o calm si ferm – arata-i copilului ca vorbesti foarte serios, dar nu te enerva.

Pentru copiii mai mici poti fi nevoita sa adaugi si actiuni cuvintelor tale – ia-l de langa priza sau de langa alt obiect periculos, si ofera-i o jucarie in schimb, pentru a-i muta atentia catre ea.

Foloseste strategii inteligente – „Pun pariu ca pot sa ma incalt mai repede decat tine” este de multe ori mai eficient decat „Incalta-te acum”.

Ofera-i copilului optiuni, in anumite limite, care sa tina conflictele la un minim, astfel incat „nu” sa fie un raspuns mai putin probabil – „vrei sa porti fustita rosie sau pantalonii negri?” sau „vrei un mar sau o portocala?”, de exemplu.

Lauda copilul cand este cuminte si incurajeaza-l sa repete faptele bune.

Una din cele mai utile metode care poate fi folosita cu copiii este distragerea atentiei, si ar fi bine sa o folosesti atat timp cat este eficienta – „Am impresia ca il aud pe tati ca vine acasa” sau incepe sa canti ceva pentru a-l face pe copil sa uite ca erau pe punctul de a incepe un scandal.

Incearca sa nu razi de copil cand spune „nu” – poate fi tentant cand este amuzant, dar acest lucru poate supara un copil mic care isi ia independenta foarte in serios.

Cand poti, incerca sa-i explici ca un un anume comportament nu este acceptabil – pe masura ce copilul creste, va inelege mai bine, dar poti incepe foarte devreme – „daca atingi vaza s-ar putea s-o spargi” sau „este fierbine, te vei arde”

Foloseste cuvinte care intarzie anumite actiuni – „poate mai tarziu” sau „doar dupa cina”.

Ofera alterative – „Nu poti scrie pe perete, dar poti sctie pe hartia asta”.

Pastreaza o atitudine pozitiva – apreciaza comportamentul pozitiv si lauda-l.