Postat la 23.05.2023
Atașamentul este legătura emoțională dintre două persoane, care presupune schimbul de afecțiune, grijă și intimitate. Modalitățile în care interacționăm și ne comportăm în relațiile noastre sunt determinate de diferite tipuri de atașament dezvoltate încă din copilărie, bazate pe relația dintre copil și părinte.
Teoria atașamentului a fost extins descrisă de psihologul britanic John Bowlby, care a definit-o ca fiind "o conexiune psihologică durabilă între ființele umane". El a afirmat că experiențele timpurii din copilărie influențează în mod semnificativ dezvoltarea și comportamentul nostru în viața adultă.
Atașamentul include și o componentă evolutivă, care ne ajută să supraviețuim. Teoria atașamentului se referă la modul în care dezvoltăm legături intime și emoționale cu ceilalți. Bowlby a dezvoltat această teorie studiind comportamentul copiilor când aceștia erau separați de părinții lor pentru anumite perioade de timp.
Deoarece bebelușii au nevoie de părinți sau de alți adulți care să le îndeplinească nevoile de bază, ei folosesc ceea ce Bowlby numește "comportamente de atașament", cum ar fi plânsul, căutarea și agățarea de unul dintre părinți, pentru a preveni separarea sau pentru a găsi părintele pierdut. Ca rezultat, există mai multe tipuri diferite de atașament.
Studiul lui Bowlby asupra atașamentului la copii a pus bazele cercetărilor ulterioare privind atașamentul la adulți. În cazul adulților, atunci când vorbim despre tipuri de atașament, ne referim la descrierea tiparelor de atașament în relațiile romantice.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, dezvoltăm propriul nostru stil de atașament, bazat în mare parte pe comportamentele de atașament învățate în copilărie. Stilul de atașament are un impact semnificativ asupra modului în care formăm relații în viața adultă și poate influența starea noastră generală de fericire.
Atașamentul este responsabil de: